Poezia din începuturi a lui Eminescu se încadrează prin teme, prin ton, prin procedee tehnice, în poezia română a timpului. D. Popovici
ORIZONTAL : 1) Volume – A aprecia. 2) Nume feminin – Moartea lui Aron Pumnul, reputat filolog şi lingvist, profesorul lui Eminescu la Cernăuţi, îndoliază inimile tuturor: ... vibrândă a clopotelor jale / Vuieşte în cadenţă şi sună întristat3) Netede! – Tabletă (abr. med.) – Te-ai dus, te-ai dus... lume, o geniu nalt şi mare, /Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii din cor. 4) Tinerime – Din poezia Amicului F.I.:V-aţi dus cu anii, ducu-vă dorul, / Precum cu toamna frunzele trec; / Buza mi-e rece, sufletul... 5) Aron Pumnul e văzut de poet ca un geniu ai cărui paşi se duse... pe-a nemuririi cale– Diminutiv din Nicolae – 1866, când trece în nefiinţă Aron Pumnul şi când apare poezia lui Eminescu dedicată acestei personalităţi. 6) Din Călin (file din poveste): Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac / Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de... (pl.)– Îngerii din cer întoană tainic...7) Lac în Brazilia – Aceiaşi îngeri împletesc ghirlande, cununi mirositoare / Cununi de... flori – Pseudonim al scriitorului Iosif Many (1816-1851). 8) Localitate în NE Olandei – Paşii lui Pumnul s-au dus pe-a nemuririi cale / Şi-n urmă-i ne-a... 9) Drum Naţional – Altă capodoperă eminesciană, poezia ... de fragedă. – Două fiorduri în Norvegia. 10) A delira – A resimţi intens ceea ce ai mai simţit cândva. 11) C-acuma din pleada-ţi auroasă şi senină / Se stinse un..., se stinse o lumină – Rugăciune musulmană. 12) Acut! – Indolenţă, apatie (fig.).
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
VERTICAL: 1) Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor... – Se stinse o... stea(masc.). 2) Întreaga Bucovină, scrie poetul, Cu cipru verde-ncinge... fruntea ta (masc.)– Exclamaţiile de factură romantică dau o subtilă mişcare versului elegiac: Căci, ah!... mare al deşteptării tale(neart.). 3) Divinitate egipteană – Din poezia Diana: Ea trece mândră la vânat / Şi peste frunze fără... / Abia o urmă a lăsat – Cauză, pricină (înv.). 4) Aspect al realităţii, care prin titlul nostru este Aron Pumnul şi geniul său – Te plânge Bucovina, / Te plânge-n voce tare,/ Te plânge-n tânguire şi locul tău natal; / Căci umbra ta... (masc.). 5) ... –te în doliu, frumoasă Bucovină– Hipocoristic din Filofteia. 6) Urmează încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă, / Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău, / Urmează-ţi... prin zboru-ţi în cânturi tânguioase(pl.) – Oraş în Nigeria – A exista. 7) Pete! – Stau în Putna! – Din Strigoii:Cu cârja în mână, preotul cel păgân; / De-un veac el şede astfel – de moarte-uitat... 8) Pseudonim al lui Al. Vlahuţă – El... suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară /În stindardul roş şi fruntea-i aspră-adâncă, încreţită (Înger şi demon) – Epoci. 9) În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, / Colo în...– Din Epigonii: Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte. / ... sens n-are lumea asta, n-are... scop, altă soarte. 10) A sprijini – Scriitor. 11) Miez de nucă! – ... Umbra ta măreaţă în falnica-i zburare / O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare / Ce-i simţ naţional– Centru cultural al Moldovei, vegheat de teiul lui Eminescu 12) ... te-ai cufundat în stele / Şi în nori şi-n ceruri nalte?(Floare albastră) – Glorie veşnică.
Dicţionar: TBL, EGA, IIM, ERM, LEIR, ASR, UCA, TIA, ILLA, RAD.
Prof. Nicolae
Vicolov
Consultarea textului
|
La mormântul lui
Aron Pumnul este o poezie scrisă de către Mihai Eminescu în 1866 și
semnată M. Eminoviciu, privatist.
Este publicată
pentru prima dată în broșura numită Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști,
scoasă de elevii lui Aron Pumnul în ianuarie 1866, la moartea profesorului lor.
La mormântul lui
Aron Pumnul
Îmbracă-te în
doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din
pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se
stinse-o dalbă stea!
Metalica, vibrânda
a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci, ah! geniul mare
al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a
lăsat!
Te-ai dus, te-ai
dus din lume, o! geniu nalt și mare, Col? unde te-așteaptă toți îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi
mirositoare, Cununi de albe flori!
Te plânge
Bucovina, te plânge-n voce tare, Te plânge-n tânguire și locul tău natal; Căci
umbra ta măreață în falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simț național!
Urmeze încă-n
cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioase. În cânturi răsunânde,
suspine-armonioase, Colo, în Eliseu!...